A fost un drum cu multe hirtoape, pentru ca subiectele si modul de formulare din programele partidelor / candidatilor din Romania in 2008 si 2009, fac de multe ori orice comparatie imposibila sau hazardata

Doua motive sint preponderente:

1. Exista o abundenta de promisiuni generale vagi si fara elemente specifice prezentarii de politici publice, inclusiv finantare. Se poate spune ca sint propuneri retorice cu aer de viziune si manifest pentru cetatean, insa nu urmaresc o viziune ci folosesc etichete si categorii, ceea face dificila o comparatie atit intre ele cit si cu partidele din familiile politice carora le apartin. In plus, fiind scrise pe fundalul unei bunastari economice (si inainte de a simti criza economica mondiala), toate programele tind sa faca promisiuni de cheltuieli bugetare, insa fiind neargumentate economic-financiar sau ideologic, nu ne putem lansa sa le evaluam si sa le includem in chestionar.
2. La cealalta extrema a repertoriului se afla o serie de propuneri punctuale, aproape la nivel administrativ. Ele se refera la o gama larga de aspecte distincte ale unor politici publice, din domeniul sanatatii, educatiei, transportului, agriculturii, insa fara a prezenta in mod explicit nici rationamentul, nici scopul concret, nici modelul de politica publica in care se inscrie. Se poate spune ca aceste sectiuni au un oarecare aer de concret si de competenta administrativa, insa in lipsa unui suport dat fie de o viziune generala sau una despre respectivul domeniu, tot ce putem vedea este ca partidele vorbesc despre subiecte paralele.

Faptul ca propunerile sint dificil de comparat intr-o analiza sistematica poate parea un moft academic, insa aceasta problema are repercusiuni imediate in lumea reala. In fapt contribuie la lipsa de substanta a politicii romanesti. In forma lor actuala, de multe ori grafic atragatoare, dar lipsita de coerenta si argumentare logica si financiara, programele nu prea au cum sa fie subiecte interesante nici pentru cetatean si nici pentru presa. Pentru ca diferentele de substanta nu reies clar din program si apoi nu sint nici evidentiate de catre candidati, conflictul de idei este inevitabil secundar, iar competitia electorala nu poate fi despre propuneri de substanta. Si cum totusi e campanie si mass media trebuie sa prezinte ceva, e doar firesc sa se concentreaze pe persoane, vorbe, cumetrii, aspect fizic si conflicte personale.

Analiza si dezvoltarea aplicatiei au fost facute dupa lansarea programelor partidelor politice. De aceea aplicatia MRC este lansata in plina campanie electorala, putind surprinde astfel noile teme de interes public si aliantele modificarile aparute in spatiul politic romanesc: unele partide candideaza impreuna in alegeri formand aliante (PSD, PC), altele au renuntat sa mai prezinte candidati (PIN, PNG). Datorita specificului competitiei electorale romanesti, in care partidele exprima putine pozitii programatice de-a lungul timpului/in afara campaniei electorale, proiectul nostru s-a desfasurat pe o perioada mult mai scurta decit alte proiecte similare din tarile occidentale.